Cartea de Nisip vă invită joi, 14 februarie, ora 17, la o întâlnire cu scriitorul Matei Vișniec şi la lansarea volumelor Procesul comunismului prin teatru şi Cabaretul cuvintelor. Prezintă: Cornel Ungureanu, Daniela Magiaru, Robert Şerban.
„Procesul comunismului prin teatru propune în primul rând o invitaţie la reflecţie şi poate relansa discuţia despre crimele comunismului, despre eroi şi antieroi. Autorul se teme, asemenea unui personaj din una dintre piesele sale, că memoria se va fărâmiţa şi că oamenii vor începe să uite. De aceea scrie. Din interviurile cu Matei Vişniec reiese că împărtăşeşte convingerea unui alt personaj al său, Meyerhold: «Omenirea a pierdut demult răul direct, sincer şi pur. Astăzi, răul este învăluit în mii de discursuri despre o lume mai bună. Astăzi, răul nu vrea numai să îndobitocească mulţimile, vrea să fie şi adulat de ele [...]. El vrea să locuiască în minţile oamenilor şi să-i domine din interior.»“
Daniela MAGIARU
„Citind Cabaretul cuvintelor, veți afla de ce cuvântul eu nu vorbește nici o limbă străină, de ce cuvântul întotdeauna este un monstru și de ce cuvântul întoarcere trebuie strecurat întotdeauna cu grijă în buzunarul hainei sau al pardesiului.
Veți mai afla, cu puțină răbdare, de ce trebuie să vă fie milă de cuvântul rău, cum vă puteți face de cap în cuvântul poem și cum să recunoașteți pe stradă, după siluetă sa fină și înaltă, cuvântul dorință.
Veți mai descoperi în această carte câteva reguli de comportare la masă când sunteți invitați acasă la cuvântul utopie. Veți putea conversa, de asemenea, cu cuvântul tăcere și veți mai afla detaliile unui imens scandal izbucnit după ce cuvântul tandrețe a fost prins în pat cu cuvântul lentoare.
Luați cu dumneavoastră aceasta carte când plecați în vreo călătorie în timp sau spre sine, când luați trăsura, trenul sau aeroplanul, când traversați frontiere exterioare sau interioare: arătați această carte la toate ghișeele unde stă omul la coadă pentru a întelege ceva despre cuvintele care îl locuiesc și veți fi primiți în lumea lor gratuit.”
Matei Vișniec
MATEI VIŞNIEC s-a născut în 1956 la Rădăuţi, în Bucovina, oraş fabulos, tăiat în două (cu tot cu cimitir) de o cale ferată pe care toată lumea o recunoaşte acum ca fiind axa de simetrie a lumii. A scris poezie încă din copilărie, a debutat în revista Luceafărul în 1972 şi apoi în volum în 1980. A studiat filozofia la Bucureşti, a devenit membru fondator alCenaclului de luni, s-a remarcat ca dramaturg chiar şi când piesele îi erau interzise. A crezut în rezistenţa culturală, în forţa cuvântului, în capacitatea literaturii de a capta mai bine decât orice altă disciplină contradicţiile din noi şi din lumea în care trăim. Din 1987 trăieşte la Paris şi scrie teatru în franceză. De atunci numele său s-a aflat pe afişe în peste 30 de ţări. Din 1990 lucrează ca jurnalist la Radio France Internationale. În Franţa piesele sale sunt editate la Actes-Sud Papiers, Lansman, L'Harmattan, Espace d'un Instant. Între două ţări, între două culturi, între limba română şi cea franceză, Matei Vişniec circulă, trece de la un gen literar la altul, caută şi experimentează cuvântul sub semnul unui ideal care ţine de sens şi de irepetabilitate.